Lecţia de vînătoare

Tata îl cunoştea pe tovarăşul Pruteanu de la partidele de pescuit. Era un vînător experimentat şi pasionat. În perioadele cînd vînătoarea era interzisă, mai împuşca chiar si cîinii sau pisicile din împrejurimi. Mai tîrziu a făcut niţică puşcărie pentru braconaj.

Într-o zi din vacanţa de iarnă a clasei a 8-a, nea Pruteanu mi-a predat prima lecţie de vînătoare. Am intrat în viile culese de la IAS Copou; a început cu descrierea puştii şi a muniţiei. Ascultam cu ochii lărgiţi şi urechile dilatate. Sorry, invers. Mi-a înmînat puşca spre demontare, montare şi manipulare. Odată testul trecut am pornit cu arma pe umăr, in căutarea iepurilor.

Am urcat şi coborît dealuri şi delureţe. Am cotit dreapta apoi stînga pe cărări numai de el ştiute şi aşa mai departe. Nici picior de iepure. După vreo 4 ore de marş eram în situaţia motănelului bancului clasic: un motan experimentat îl ia pe motănel la agăţat pisici, iarna pe acoperişuri .......
Î-am spus:
- Nea Pruteanu, eu mai vînez puţin şi mă întorc acasă.
- Hai că ajungem la iaz.
Într-adevăr găsim un iaz liniştit, plin de mătasea broaştei, stufăriş şi alte ierburi.
- Trage un foc la nivelul apei.
- Unde?
- Spre stufăriş.

Iau poziţia vînătorului, chitesc şi trag un foc de alice spre iaz. Out of nowhere, ies vreo 7 broaşte la suprafaţă ... Încă revăd din memorie acestă imagine grotescă a broaştelor plutind cu burta în sus!

M-a luat un leşin pe la burtă. Am simţit că o să dau la boboci!
I-am predat puşca şi m-am întors singur acasă. A fost prima şi ultima lecţie de vînătoare.

PS. Totuşi cu vînatul (iepuri, şerpi şi alte vieţuitoare) m-am mai întîlnit. Odată am fost faţă în faţă cu un mistreţ. Asta va fi subiectul unei povestiri viitoare. O perioadă de viaţă am trecut prin faza excursiilor montane (acum sînt în faza blogurilor). Atunci un prieten m-a întrebat:
- Ai văzut vreodată ursul?
- Nu, doar căcatul lui în zmeuriş.

Şi am încălecat pe canapeaua de la IKEA (Iliuţă ar scris: kanapeaua) iar mîine o să încerc să urmăresc meciul:
Romania - Serbia. Sîrbii declară:
Romania are doar doi vecini prieteni: Marea Neagră şi Serbia. Oare mîine îşi vor reaminti acestă vorbă?
- Hai Romania!!