luni, martie 30, 2009
Pasărea Colibri
Povestioara care urmează nu este despre formaţia Pasărea Colibri. Totuşi, am fost şi noi la concertul lor, susţinut la restaurantul Dunărea în Anaheim. În pauze a cîntat Ducu Bertzi. Acesta a sesizat după melodia "Cînd s-o-mpărţit norocu": audienţa este majoritară din Ardeal şi a continuat numai cu piese maramureşene. A vîndut toate CD-urile cu $20/bucata. Era roşu în obraji de fericire!
Kanapelele de la IKEA au la mine acasă trei faze. Prima, glorioasă, în camera de zi. Stăpînii sau oaspeţii o călăresc pentru vizionarea programelor TV. Cînd petele de la vinul roşu sau alte băuturi nu se mai pot scoate decît cu foarfeca, kanapeaua este scoasă afară.
Aceasta este faza a doua. Aici suferă intemperiile vremii şi este marcată zilnic de pitbullul meu Wilson. Pentru a prelungi faza a doua, mai nou lungesc picioarele kanapelei cu leaţuri 2 x 4 *.
În faza a treia kanapeaua este scoasă pe stradă cu un cartonaş vizibil de la distanţă: FREE.
Cu cîţiva ani în urmă admiram cu Murli, peisajul curţii mele, pe kanapeaua în faza a doua. Mi se părea ca-n paradis! Murli, motanul meu, moţăia dar cu urechile mişcîndu-se după zgomote neştiute.
De fapt, n-am ştiut niciodată dacă e motan castrat sau pisică!? A venit la noi de undeva şi pentru că miorlaia înfiorător, Roşcata l-a numit: Murli.
În faţa mea, lîngă garaj, era o tufă de jumătate de metru înălţime cu nişte flori roşii în formă de clopoţel. Apare o pasăre colibri care culege conştiincioasă nectarul. În timpul ăsta Murli sare uşor de pe kanapea şi se apropie discret, tîrîş de tufa.
Pasărea nu sesizează motanul; pare o cîrpă gri cu alb aruncată la întîmplare care micşorează constant distanţa faţă de tufă. Doar vîrful cozii i se zbate nervos. Brusc se aruncă cu toate labele desfăcute.
Apare răvăşit din plantă, fără nimic în labe sau gură!? Unde e pasărea colibri? Răsare imediat, tot răvăşită, zburînd aiurea. Curînd îşi revine şi zboară tot mai repede în cercuri. Reperează motanul, zboară fulgerător pe lîngă capul lui.
Motanul fuge disperat prin curte încercînd tehnica zig-zag. Parcă ar fi făcut armata la infanterie. Din vînator s-a transformat în vînat! Vede kanapeaua salvatoare şi în viteză dispare între pernele de burete din spatele meu.
Pasărea colibri zboară acum în jurul meu! Bunicul m-a învăţat să nu-mi fie frică de albinele furioase. Să stau nemişcat. S-a oprit brusc din zbor, zburînd la numai 10 cm de faţa mea. Ne-am uitat unul la altul. Mi s-a încrucişat privirea! Am recepţionat mesajul ei:
- Motanul e norocos. S-a ascuns dupa tine, altfel îi scoteam un ochi.
Apoi a zburat înapoi. Este singura pasăre care zboară cu spatele.
A mai trecut un an. Murli şi-a găsit un nou loc sigur, o vizuină, în kanapea. Se strecura printre bureţi cu agilitate. Într-o duminică dimineaţă a trecut pe la mine Costache şi deoarece kanapeaua era aproape de faza trei, l-am întrebat:
- Mă ajuţi s-o mut în stradă?
- Da.
O ridicăm noi cu greu şi parcă mişcă ceva!? Brusc, sare Murli mieunînd puternic. Speriaţi, am scăpat kanapeaua jos. Bine că nu ne-a căzut pe picioare!
* bare de lemn de dimensiunile 2 inch x 4 inch. Datorită economiilor acum dimensiunile sînt 1.5 inch x 3.5 inch.
Kanapelele de la IKEA au la mine acasă trei faze. Prima, glorioasă, în camera de zi. Stăpînii sau oaspeţii o călăresc pentru vizionarea programelor TV. Cînd petele de la vinul roşu sau alte băuturi nu se mai pot scoate decît cu foarfeca, kanapeaua este scoasă afară.
Aceasta este faza a doua. Aici suferă intemperiile vremii şi este marcată zilnic de pitbullul meu Wilson. Pentru a prelungi faza a doua, mai nou lungesc picioarele kanapelei cu leaţuri 2 x 4 *.
În faza a treia kanapeaua este scoasă pe stradă cu un cartonaş vizibil de la distanţă: FREE.
Cu cîţiva ani în urmă admiram cu Murli, peisajul curţii mele, pe kanapeaua în faza a doua. Mi se părea ca-n paradis! Murli, motanul meu, moţăia dar cu urechile mişcîndu-se după zgomote neştiute.
De fapt, n-am ştiut niciodată dacă e motan castrat sau pisică!? A venit la noi de undeva şi pentru că miorlaia înfiorător, Roşcata l-a numit: Murli.
În faţa mea, lîngă garaj, era o tufă de jumătate de metru înălţime cu nişte flori roşii în formă de clopoţel. Apare o pasăre colibri care culege conştiincioasă nectarul. În timpul ăsta Murli sare uşor de pe kanapea şi se apropie discret, tîrîş de tufa.
Pasărea nu sesizează motanul; pare o cîrpă gri cu alb aruncată la întîmplare care micşorează constant distanţa faţă de tufă. Doar vîrful cozii i se zbate nervos. Brusc se aruncă cu toate labele desfăcute.
Apare răvăşit din plantă, fără nimic în labe sau gură!? Unde e pasărea colibri? Răsare imediat, tot răvăşită, zburînd aiurea. Curînd îşi revine şi zboară tot mai repede în cercuri. Reperează motanul, zboară fulgerător pe lîngă capul lui.
Motanul fuge disperat prin curte încercînd tehnica zig-zag. Parcă ar fi făcut armata la infanterie. Din vînator s-a transformat în vînat! Vede kanapeaua salvatoare şi în viteză dispare între pernele de burete din spatele meu.
Pasărea colibri zboară acum în jurul meu! Bunicul m-a învăţat să nu-mi fie frică de albinele furioase. Să stau nemişcat. S-a oprit brusc din zbor, zburînd la numai 10 cm de faţa mea. Ne-am uitat unul la altul. Mi s-a încrucişat privirea! Am recepţionat mesajul ei:
- Motanul e norocos. S-a ascuns dupa tine, altfel îi scoteam un ochi.
Apoi a zburat înapoi. Este singura pasăre care zboară cu spatele.
A mai trecut un an. Murli şi-a găsit un nou loc sigur, o vizuină, în kanapea. Se strecura printre bureţi cu agilitate. Într-o duminică dimineaţă a trecut pe la mine Costache şi deoarece kanapeaua era aproape de faza trei, l-am întrebat:
- Mă ajuţi s-o mut în stradă?
- Da.
O ridicăm noi cu greu şi parcă mişcă ceva!? Brusc, sare Murli mieunînd puternic. Speriaţi, am scăpat kanapeaua jos. Bine că nu ne-a căzut pe picioare!
* bare de lemn de dimensiunile 2 inch x 4 inch. Datorită economiilor acum dimensiunile sînt 1.5 inch x 3.5 inch.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Nu mai stiu unde am citit sau sa fi fost o stire de la minunatul post de televiziune pro tv, dar niste domni au cumparat o canapea, de buna, fara faze, si au descoperit in ea o mata. :))
Aia nu era canapeaua mea. Murli a mai trait mult timp bine, la noi. De la sosirea lui Cocoa, nu a mai pus piciorul in curte.
Si cât dureaza primele doua faze? Ai putea sa-ti iei o canapea cu arcuri si când ajunge într-un târziu în faza a doua, daca-l lasi pe Wilson sa roada prea mult la sforile arcurilor, poti sa vezi ce n-ai mai vazut: o pisica zburând în tufisul cu flori rosii!
Wilson nu roade. El musca. Bella roade. Am avut un hamac si a ros sforile usor, usor. Mai mai sa cada Roscata !!!
Mi-ar trebui o Bella acasa,sa roada arcurile si s-o vad pe Titica zburând!
Corect. Are si viteza la ros. Dar Titica e OK. Am vazut ca te respecta.
Corect! De 14 ani ma chinui s-o educ!
Trimiteți un comentariu