După cucerirea Daciei de Traian, a rămas mult vin nebăut prin butoaiele văduvelor dacilor. Acesta a devenit catalizatorul formării poporului roman.
Zaibăr, Nohan, Conder, 1001, Puterea ursului, etc sînt soiuri autohtone nepretenţioase, deplin adaptate la condiţiile din Romania. Viţa nu se mănează şi nu trebuie îngropată iarna. La Cotnari, tocmai mana personalizează vinul cu o aromă şi culoare gălbue specifică. Doar în Ungaria, la Tokaj se mai repetă acest fenomen.
Herta Muller vede Romania ca pe o imensă livadă de pruni! Poate dinspre Banat; în rest prunul creşte armonios pe lîngă podgorii. Explore the Carpathian garden, sigla turistică a Romaniei ar trebui să conţină o frunză de viţă de vie şi una de prun.
Vinurile autohtone, numite producătoare au tăria alcoolică scăzută (8%), se casează uşor, deci sînt greu de păstrat şi comercializat. Astfel, încă din socialism s-a trecut la înlocuirea lor cu soiuri nobile şi denumiri franţuzeşti. Acestea au tăria alcoolică perfectă pentru rafturile magazinelor (12%) însă sînt moţocoase la condiţiile de cultivare. Trebuie îngropate iarna şi după fiecare ploaie vor stropiri cu vermorelul. Mana este prezentă în toată lumea, doar Chile a scăpat.
După culoare vinurile sînt de trei feluri: albe, roşii şi rose obţinut amestecînd primele două. Din cele mai vechi timpuri, vinurile au fost ţinute în beciuri, pivniţe, hrube şi erau servite reci.
Mai nou, cineva a decis: vinurile roşii trebuie băute la temperatura camerii unde se simt practic toate imperfecţiunile. Asta pune presiune pe producători. Pentru sticla desfundată şi neterminată de vin roşu se foloseşte un aerator! Mi-am cumpărat şi eu unul şi-am constatat: după 2 săptămîni, vinul scump dintr-o sticlă cu aerator se transformă într-un oţet ieftin.
Şpriţul, o inovaţie nemţească sau austriacă se obţine prin adăugarea la vinul alb a apei gazoase, 50/50, ambele reci. Dacă procentul este 30/70, obţinem şpriţul de vară! Romanii iubesc şpriţul deoarece erau obişnuiţi cu vinurile producătoare nealcoolizate şi cu apele minerale gazoase. Mai tîrziu aceste ape minerale au fost detronate de sifon.
pe drum
Acum 5 zile
8 comentarii:
Vinul se imparte in doua categorii: vinuri bune si vinuri foarte bune. Deliu Pietroiu. :)
Dunia. Sa vedem daca asa pot sa postez comentariul. Incerc de jumate de ora cu open id.
A mers.
Mie mi-e dor de un zaibar din butoiul bunicii, d-ala care "intepa la limba", iarna. :)
Poate rogi pe cineva sa-ti aduca din RO.
Nici vinul de Xeres nu este facut în conditii normale, cum scrie la carte. Strugurii zdrobiti sunt lasati câteva zile la soare, destul ca sa se faca deasupra un strat de floare, mucegai etc. De aici si gustul usor de medicament. Taria poate ajunge la 20°...
Nu-i deloc surprinzator, la Chisinau si în Moldova se gaseste un vin de (echivalent) Xeres foarte bun. De altfel moldovenii au în general vinuri de exceptie. A vazut cineva zecile de km de galerii în pivnitele din subteranele Chisinaului?
Astept povestile tale despre galeriile din subteranele Chisinaului. Dar si-n Iasi sint multe beciuri.
Am întrebat si eu poate stie cineva, nici eu nu le-am vazut dar mi-a spus un amic. In schimb vinurile le-am gustat si am si povestit, nu asta era subiectul, dar am adus vorba.
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/05/eu-ii-spun-moldova-simplu.html
Sunt într-adevar excelente, nu sunt eu amator de vinuri, dar mi-au placut. La Balti se faceau vodka si coniacul preferate de Eltin.
Vinul rosu la temperatura camerei e un misunderstanding perpetuat - "camera" in care se bea vinul cu pricina nu avea mai mult de 16 grade, asta linga semineu, iar vinul statea ceva mai departe de atit, deci banuim un maxim de 10 grade la carafa/sticla. Evident, la temperatura asta e absolut OK si nici nu-i trebuie aerisitor. Caci nmai cine nu stie ce e vinul nu stie ca aerul il face otet, repede si bine :)
Trimiteți un comentariu