miercuri, aprilie 27, 2011
Despre maşini
Citind povestirea Inei despre Jupînul care-şi îngrijeşte duios maşina, mi-a venit chef să le spăl pe ale mele. Cum să-ncep, am patru; pentru fiecare membru de familie! :) Mi-am amintit de Gara de Nord unde la vederea miilor de bagaje îţi venea cheful de ducă. La căminul din Regie am exploatat repede dorul ăsta. Seara, îl lăsam pe colegul nostru Ovidiu să doarmă vreo 2 ceasuri cînd îl zgîlţîiam uşurel de umeri:
- Scoală, scoală!
- De ce, mîrîia el buimăcit.
- Pleacă trenul, întîrzii. Îi arătam geamantanul pe care îl pregătisem anterior, pe tăcute.
Brusc sărea din pat şi-ncepea să se îmbrace la repezeală!
Dar să revin la maşini. În 84, după 3 luni de muncă, mi-am luat primul automobil vişiniu: un Oldsmobile Royale, Delta 88 cu 55000 de mile la bord. O maşină de 4.7l, solidă, cumplit de comfortabilă, la numai $1800!? Curînd după cumpărare mi-am dat seama: ceea ce m-a încîntat iniţial, motorul diesel V8, era partea vulnerabilă a maşinii. După criza de benzină din anii 70, profitînd de cerinţa de automobile diesel (motorina fiind singurul carburant abundent) fabrica Oldsmobile a transformat fără multe teste, motorul de benzină în unul de motorină. Pe la 65000 de mile începuse să-mi fumege eşapamentul de parcă era Trabant. Noroc de-un accident: m-a lovit o duduiţă într-o Hondiţă. Honda s-a îndoit în V iar mie mi-a spart un far şi-o baterie (aveam 2 baterii la Royale). Cum asigurarea a dovedit vina duduiţei, mi-a dat $1600.
I-am povestit istoria asta amicului Costache:
- Ar fi trebuit să-ţi plătească vreo $20000 dacă te-ar fi durut capul, gîtul sau spatele. De aia ai primit aşa repede banii de reparaţie; să nu te răzgîndeşti!
- Mi-aş fi cumpărat casă :)
- Scapă de diesel.
Am pus un anunţ, într-un ziar, de 3 ori cu specificaţia: niţel lovită, preţul $850. Doar la a treia apariţie a anunţului am primit un telefon. Cumpărătorul, şofer de camion s-a prezentat împreună cu soţia:
- Îmi plac motoarele diesel.
I-am prezentat maşina, şi el a mîngîiat farul crăpat. Apoi s-a uitat sub motor:
- Cam curge uleiul?
- Dacă îi schimbi garnitura de chiuloasă, se remediază.
- S-o mişcăm niţel.
Fac ei cîteva ture pe străzile învecinate.
- O cumpăr.
Îmi întinde banii. Ii număr încetişor şi mă uit întrebător:
- Sint doar $800.
Roşcata îmi face semne de potolire disperate. Eu nimic. Se caută el prin buzunare, ea prin poşetă şi cu chiu cu vai scot alţi $49. Accept mărinimos şi clienţii pleacă fericiţi. Roşcata:
- Fiecare lucru are cumpărătorul lui!
- Scoală, scoală!
- De ce, mîrîia el buimăcit.
- Pleacă trenul, întîrzii. Îi arătam geamantanul pe care îl pregătisem anterior, pe tăcute.
Brusc sărea din pat şi-ncepea să se îmbrace la repezeală!
Dar să revin la maşini. În 84, după 3 luni de muncă, mi-am luat primul automobil vişiniu: un Oldsmobile Royale, Delta 88 cu 55000 de mile la bord. O maşină de 4.7l, solidă, cumplit de comfortabilă, la numai $1800!? Curînd după cumpărare mi-am dat seama: ceea ce m-a încîntat iniţial, motorul diesel V8, era partea vulnerabilă a maşinii. După criza de benzină din anii 70, profitînd de cerinţa de automobile diesel (motorina fiind singurul carburant abundent) fabrica Oldsmobile a transformat fără multe teste, motorul de benzină în unul de motorină. Pe la 65000 de mile începuse să-mi fumege eşapamentul de parcă era Trabant. Noroc de-un accident: m-a lovit o duduiţă într-o Hondiţă. Honda s-a îndoit în V iar mie mi-a spart un far şi-o baterie (aveam 2 baterii la Royale). Cum asigurarea a dovedit vina duduiţei, mi-a dat $1600.
I-am povestit istoria asta amicului Costache:
- Ar fi trebuit să-ţi plătească vreo $20000 dacă te-ar fi durut capul, gîtul sau spatele. De aia ai primit aşa repede banii de reparaţie; să nu te răzgîndeşti!
- Mi-aş fi cumpărat casă :)
- Scapă de diesel.
Am pus un anunţ, într-un ziar, de 3 ori cu specificaţia: niţel lovită, preţul $850. Doar la a treia apariţie a anunţului am primit un telefon. Cumpărătorul, şofer de camion s-a prezentat împreună cu soţia:
- Îmi plac motoarele diesel.
I-am prezentat maşina, şi el a mîngîiat farul crăpat. Apoi s-a uitat sub motor:
- Cam curge uleiul?
- Dacă îi schimbi garnitura de chiuloasă, se remediază.
- S-o mişcăm niţel.
Fac ei cîteva ture pe străzile învecinate.
- O cumpăr.
Îmi întinde banii. Ii număr încetişor şi mă uit întrebător:
- Sint doar $800.
Roşcata îmi face semne de potolire disperate. Eu nimic. Se caută el prin buzunare, ea prin poşetă şi cu chiu cu vai scot alţi $49. Accept mărinimos şi clienţii pleacă fericiţi. Roşcata:
- Fiecare lucru are cumpărătorul lui!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
ooo… nu exista piata mai mare ca cea de masini din america; se vand si se cumpara intr-una; am stat si eu o vreme pe continentul american si bineinteles ca am avut nevoie de o masina; am luat un ford cu vreo 2000$; ii stiam renumele dar am mers pe mana lui ford pentru ca stiam sigur ca o sa gasim piese daca pateste ceva; a mers uns cativa ani; cand sa plecam prietenul meu care era un comerciant innascut desi nu e evreu a bibilit-o o zi intreaga, i-a dat cu toate solutiile posibile (avea o galeata plina cu sprayuri), a sters-o peste tot, i-a curatat urechile cu betisoare, i-a dat cu ulei de bebei si pana la urma a iesit ca noua; nu m-am bagat, eu fusesem cu intretinerea, el ramasese cu vanzarea; a scos in final pe ea exact cat dadusem; bineee… noul proprietar a avut cateva surprize cand a ajuns acasa sunt sigur, caci farul din stanga il lipisem cu superglue fiindca se stricase mecanismul de prindere (asta-i alta poveste tare faina), asa ca atunci cand a schimbat becul a trebuit sa schimbe si aripa stanga fata, apoi nici sasiul nu mai era ce fusese caci il adusesem la forma initiala cu niste cricuri in garajul blocului fiindca iesisem in décor intr-o iarna si se deformase toata structura portanta (nu era cu lonjeroane); si la delco sunt sigur ca a vut surprize caci a trebuit sa improvizez ceva fiindca nu mai dadea scanteie; altfel buna masina…
Cand te plictisesti de ceea ce faci acum, sa te faci negociator! (pentru cazurile de rapire de persoane, desigur)
nu era modelul ala de prin anii '70 cu imitatie de lemn pe aripi?? :))
@Mosu: prietenul la nevoie se cunoaste. Aici romanii curata masina, inainte de vinzare cu chestiile alea de scos ceara din urechi.:))
La concluzia asta cu becurile au ajuns si fabricile. La citeva luni dupa ce mi-am cumparat un Nissan Altima nou, mi s-a ars un bec in fata. Fiind in garantie m-am dus la dealer. La service era o coada imensa. Am cerut becul sa-l schimb eu. Surpriza: trebuie sa dai mai intii jos rezervorul de apa pentru geamuri, apoi tot ansamblul pentru becuri pina ajungi la beculet.
Ai auzit de cercetatorii romano-japonezi care un inventat/perfectionat aprinderea cu laser? O sa dispara scinteile, bujiile, inalta tensiune. Pacat!
@Cora_: Nu, o caut niste poze.
@Sophie: Sa ma gindesc pe cine rapesc mai intii :)
Incercat sa comentez dimineata dar n-a mers.
Ziceam ca asta ar fi solutia cu jupanul. Muulte masini pana se incurca, "la aia oi fi sters geamul sau portiera?":))
Ai tu o dulceata la povestit!!!
Da, un harem de masini :)
De mirare ce mi-a spus un dealer chiar de la Ford. Ce înseamna de fapt FORD? Fabricatie Ordinara, Reparatie Dificila!
Trimiteți un comentariu