Valijoara

Drept rasplată, la promovarea anevoioasă a clasei întîi, mamica mea a reuşit sa mă trimită în tabară, la mare. Accesul la registrele mele de memorie s-a cam diminuat. Din acesta escapadă am două amintiri:

1. Pe plajă erau nenumăraţi copii. Tovaraşa ne-a vorbit cu un fluier: 20 de minute pe burtă, 15 minute pe partea stangă, 20 minute pe spate şi iar 15 pe partea dreaptă, jumatate de oră în apă.

2. La plecarea spre Marea Neagră, atît de mult m-a cicălit mamica: ai grija de valijoară, pune lucrurile în ordine, să nu pierzi nimic, etc, încit pe toată durata taberei, nu am deschis valijoara şi am revenit cu ea, intactă.

Kylie

A împlinit ieri 6 ani, m-a aşteptat cu mîna pe clanţa uşii, sa cumparăm jucarii la Toys R Us.
Kylie este "nepoţica mea"; vorba vine, amîndoi ne amăgim reciproc. Fetele mele nu au copii iar ea nu mai are bunic(i). Cum s-a întîmplat acest caz de "Mistaken Identity" ? Bunicul ei adevarat a crescut-o pîna la doi ani. La cîteva luni dupa plecarea bunicului la Bucureşti, am fost invitat la o petrecere a parinţilor ei, prietenii mei. Kylie a sărit spontan, în braţele mele:
- Tataie
Musafirii au rîs, noi nu i-am bagat în seamă. La urmatoarele întîlniri, trebuia s-o hrănesc, spăl, plimb etc. Toată lumea se intreba ce-o sa spună Kylie, daca bunicul adevarat va reveni în California. La revenirea lui, am fost şi eu prezent. Nu semănam de loc! Kylie se uită atentă la noi şi rezolvă problema cu diplomaţie:
- I have two grandpas.

Gata am votat

A fost mai simplu decit am anticipat. Fetele mele au fost devreme. Dupa votare primesti un sticker "I vote", cu care au luat 50% reducere la festivalul filmului italian din Hollywood. Asta a fost un bun pretext sa plec cu o ora mai devreme de la servici. Am fost repartizati la "Seven Day Adventist Church". O coada mare si parcajul plin pe la ora 17:00. M-am lasat pagubas si am plecat acasa. Suna nevasta-mea:
- Ai votat?
- Nu, erau prea multi
- Vezi ca noi sintem repartizati la masa verde, unde nu e nimeni.
Am plecat din nou catre centrul de votare. Biserica arata ca o sala de volei, in miniatura. Linoleum pe jos. 5 geamuri sparte partial pe partea stanga. Nu au scaune, poate vin cu ele de acasa enoriasii, ca la pescuit. La masa verde doar vecinul meu, domnul Cruell, cu consoarta lui. Doar ne salutam, n-am vorbit niciodata, in 18 ani. Voluntarii platiti de la masa verde sint expeditivi. Mazgalesc formularul. Gata am votat.

Vin alegerile

Miine sint alegerile la noi si nu m-am pregatit. Intrebarea cetateanului turmentat: eu cu cine votez? suna la mine: de ce sa votez?
Daca votezi pe Obama nu are rost sa mergi la vot in California, peste 60% din alegatori sint democrati si delegatii statului vor fi toti ai lui. Daca votezi pe McCain, este exact invers. De aia cei 2 candidati, nu vin in California. Ei cutreiera statele unde alegatorii sint la mustata, 50/50.
Sediile de votare aici sint localizate in incinta unei scoli sau a unei biserici. Macar de ar fi fost organizate la vreun restaurant sau bar. In plus trebuie sa votez da sau nu pentru vreo 15 propozitii, un fel de decrete, scrise incalcit si la care esti bombardat cu reclame da sau nu. Ultima oara cind am votat, nici macar o propozitie nu a iesit cum le-am ales eu. Tot Abureala politica

Lasa ca avem noi grija de tine

Nu s-a reintors amicul nostru Costache, din Romania. Ar fi al doilea an. Vreo 15 ani a lucrat in constructii aici, iar verile le petrecea la Costinesti. Si-a tras o casa noua la Schitu si cred ca este in continuare stalpul braseriei locale. Imi lipsesc povestirile lui. De la el am aflat deviza Costinestiului: "turistii trebuie f...ti, sa se inmulteasca". Marinimos el isi ajuta baneste nepotii, care ii ziceau:
- Lasa unchiule, o sa avem noi grija de tine!
Costache dormea linistit. Intr-un an, ii vine lui ideea sa-i intrebe ce inseamna: lasa ca avem noi grija de tine.
- Cind o sa fii batran ...
- Si ...
- Stii tu, paralitic cu mainile treburind, in scaun cu roti mari ...
Nepotul se jena sa continue.
- Si ...
- Daca esti la soare, te tragem la umbra.

Asa mi s-a intamplat, la servici. Se zvonise ca patronul va vinde compania. La prima ocazie cind il vad in laborator, intreb:
- E adevarat ca vrei sa vinzi compania?
- Da, dar n-am obtinut pretul dorit, o lasam pe data viitoare.
Vazind ca am ramas fara replica;
- Stai linistit, o sa am grija de voi.
Dormeam si eu ca bebelusii infasati. La o vreme mi-am adus aminte de povestea lui Costache si l-am intrebat:
- Iti aduci aminte cind ai vrut sa vinzi compania?
- Da.
- Ai zis ca o sa ai grija de noi.
- Da.
- Cum o s-o faci?
Fara sa clipeasca, vine raspunsul:
- Va dau o scrisoare de recomandare favorabila pentru viitorul loc de munca.

Despre criza financiara

Am savurat bancul din Ziarul de Iasi:
"Azi am incercat sa fac o retragere dintr-un bancomat, insa am primit mesajul: fonduri insuficiente. Nu stiu daca se referea la ei sau la mine."

In 2006 mi-am cumparat o Altima 2.5S noua (Altima nu Ultima, iar S nu inseamna special, ci standard). Dupa ce m-am targuit indelung cu baietii de la dealerul Nissan, am ajuns la un pret convenabil * $16000 + taxele. Planul era: sa ma imprumut de $10000 si sa pun eu restul. Cum imprumutul Nissan avea o dobanda de 8.9%, m-am gandit ca pot sa-mi gasesc eu, aiurea ceva mai convenabil.
M-am prezentat de urgenta la sediul cel mai apropiat al bancii Union Bank of California, fiind clientul lor. Reprezentanta bancii, a ascultat cerintele mele, s-a uitat in terminalul ei, m-a condus intr-o camera doar cu o masa, un scaun si un telefon. Singurel citeva minute, pana m-a sunat o voce barbateasca. M-a intrebat: cum ma cheama, cind si unde m-am nascut (parca ar fi auzit el, de Bogdana) si unde stau acum. Lectia de filozofie: cine sintem, de unde venim si unde ne ducem!

Interviul fiind terminat, reprezentanta m-a anuntat ca am fost aprobat pentru un imprumut de: $100000.
- Bine, dar eu am cerut doar $10000?
- Restul, ii folositi la nevoie, contul ramane deschis.
Dupa parerea mea asa a inceput criza financiara.
Acum, in plina criza, daca as cere $10000, mi-ar acorda doar $1000, pentru care ar trebui sa completez nenumarate hartii, semnate in fata notarului.

* Cum stiti daca ati obtinut un pret convenabil? Cind, la finalul tranzactiei, le spuneti:
- La revedere,
iar ei nu raspund.

A inflorit caisul

Faianta care se vede in poza, este creatia mea. Adrian m-a intrebat:

- Te pregatesti de inundatii?

Wilson

In 2001, o zi inainte de Thanksgiving,

l-au gasit fetele pe strada. Era flamand si mai ales insetat. A baut o galeata de apa.

Parea o combinatie pitbull / mastiff, mai mult pitbull. Inspira mai mult teama decit dragoste. 50/50, a fost decizia sa-l pastram sau anuntam controlul animalelor. Il pastram pana vin de la servici si mai votam odata. Vorba aia: orice problema care poate fi amanata, e pe jumatate rezolvata. Dupa amiaza nici urma de caine! Unde sa fie! Suna soneria si apare vecina noastra:
- A sarit gardul la noi, a trebuit sa bag cateii nostri in casa, de frica pitbullui. A spart plasa metalica a usii si a intrat dupa noi. Am telefonat la dog shelter si vor veni sa-l ridice.
- OK
Ce povesti cusute cu ata alba. Gardul era mai inalt ca mine iar plasa metalica a usii pare de neclintit. Apare si nevasta mea de la agentie:
- Vezi ca vecinii o sa-l aduca inapoi, baietii de la controlul animalelor nu lucreaza dupa 5PM.
Dupa un timp suna vecina din nou, cu rugamintea sa-l dea inapoi, pentru ca nu mai stie unde sa-l inchida.
- OK, il iau, dar m-a suparat faptul ca ai telefonat la shelter, fara a-mi spune in prealabil.
A doua zi, joi: Thanksgiving sarbatoare mare, sigur ca nu a venit nimeni sa-l salte. Asa a ramas la noi. L-au botezat fetele: Wilson, dupa racheta de tenis. Mai tarziu am vazut cum poate sari gardul, ca o pisica. O plasa metalica e fleac pentru nervii lui. Se avinta cu capul inainte; de aia l-au numit pitbull. Wilson e un caine soldat. Executa comenzile pana la sfirsit. Despre calitatile, defectele, de cite ori m-a muscat, cite mingi a distrus, etc va voi povesti mai tarziu.

Sighet

Pînă cînd am împlinit 11 ani, aveam numai 7. Aşa mă educa mama să-i spun controlorului de bilete, în drum spre Sighetul Marmaţiei. Acolo locuia tanti Lenuţa şi verisorii mei. Oare de ce îmi plac cîntecele maramureşene cu texte pline de sfaturi?
Un refren auzit acolo, nu o să-l uit niciodată:
Să trăia poporul rus,
Care sonda-n cur ne-o pus.

Papagalul

Sambata trecuta a fost parastasul pentru Gigi. Atmosfera grea. Discutiile instructive de la masa care a urmat slujba, au sarit de la un subiect la altul:
---> Cum sa scapi de amenda primita la o intersectie monitorizata automat. Daca masina e pe numele sotiei, pur si simplu declari judecatorului ca nu erai tu la volan. Au aparut spray-uri pentru disparitia din poze a numerelor de inmatriculare.
---> Viorel ne-a intrebat ce copil are un cuplu: ea frumoasa si proasta, el destept si urat. Copilul este destept ca mama si frumos ca tata, a venit tot el cu raspunsul.
---> Intepatura de stingray. Ce e ala? Unii ziceau ca in ramaneste este pisica de mare!? Costel m-a intrebat daca am fost vreodata la Seal Beach?
- Sigur ca da, i-am raspuns
- Stii de ce stau toti pe stanga linga pod si nu unde se varsa riul San Gabriel in Atlantic?
- Habar n-am
- Acolo e apa mai calda si stau pisicile de mare gestante, pe fund. Calci din greseala pe una si te-ai si procopsit cu o intepatura veninoasa. Tratamentul salvamarilor: apa fierbinte, in care tii piciorul intepat, minim juma de ora.
Mihai ne-a povestit ca baiatul lui a patit-o de 3 ori, la salvamar erau vreo 20 de persoane, cu picioarele in vase cu apa clocotita.
- Fiecare cu fierbatorul lui, completeaza altcineva.
---> Cutremurele. Asta a fost un subiect mult discutat ca tot n-am inteles unde e mai bine, in RO sau in LA.
---> Suna un mobil. Raspunde posesorul; un baiat mai tinerel de linga el:
- Asta parca e mobilul lui bunicu.....
Daca l-ar fi vazut pe al meu!
---> Dalmatian. Stefania a babysit nepoteii. Cel mai mare (4 ani) i-a atras atentia ca mama lui, n-a strins cacatii dalmatianului, raspinditi prin curte.
- Si tu trebuie s-o ajuti pe mamica la treburile casei; l-a povatuit Stefania. La un moment dat apare micutul, cu casca de bicicleta plina de cacati intr-o mana si cu o lopatica in cealalta.
- Gata bunica, i-am strans.
---> Papagalii. Un cird de papagali galagiosi vin dimineata si seara prin anumite orase din zona noastra. An de an sint parca mai multi. De unde au aparut? Unii credeau ca au fost scapati din custi, altii ca ar fi emigrat din Mexic! Mister
---> Am profitat de moment si le-am povestit si eu ce-am patit cu papagalul Evei. Ea ne-a invitat odata, la masa de pranz. Prezent, intr-o cusca de inaltimea unui om, era papagalul ei. Musafirii il admirau, se apropiau de cusca, el se infoia amenintator, cu zgomote de atac. Am remarcat ca doar eu ii eram pe plac. I-am servit o aluna, printre gratii. A luat-o delicat dintre degetele mele. Am prins curaj. Am deschis usita de sus si i-am intis cu teama mana.A sarit frumusel pe mana mea si m-am trezit cu el pe umar. Ce mandru m-am mai plimbat cu el vreo 15 minute printre musafiri. Nimeni nu era ca mine... El gangurea incetisor si citeodata ma lua usor de ureche. Cind m-am plictisit m-am dus la Eva si am rugat-o sa-l ia.
- Nu pun mana pe el, mie frica.
- Cum il ingrijesti?
- Are aripile taiate, ii dau de mancare, apa si curat cusca.
M-am mai rugat de unul de altul, situatia devenise nitel tragica. Pana la urma, m-am asezat pe un scaun cu spatarul inalt si tot invartind umarul pe linga spatar, l-am fortat subtil sa treaca pe el. Eva a impins scaunul langa cusca si papagalul a sarit pe ea.
Mi-am ales un loc la masa cit mai indepartat de el si cind a trebuit sa merg la toaleta, am ales o ruta ocolitoare. El insa ma urmarea din priviri permanent.Norocul meu ca nu putea zbura. Dupa mai multe paharele am uitat sa iau ruta ocolitoare si am trecut pe langa cusca.
A sarit instantaneu catre mine, eu instictiv am dat sa-l prind, el ca sa nu cada s-a agatat cu ciocul, de degetul meu. Ce cioc au astia care sparg samburi. Sange, pansamente si injuraturi.