marți, ianuarie 13, 2009
Excursia de studii
În ultimul an la facultate, se organiza o excursie de studii. O îmbinare a plăcutului cu utilul. Împreună cu prietenii mei de grupă ne-am hotărît să boicotăm acest eveniment şi să organizăm excursia noastră de studii!
Traseul locurile natale a fost definitivat instantaneu:
1. Seleuş - Arad (la John)
2. Şomcuta Mare - Maramureş (la Dan)
3. Iaşi (la mine)
4. Gaeşti (la Tinel)
Evenimentele au fost aşa de intense initial, încît doar ne-am odihnit la Iaşi iar Gaeşti-ul l-am amînat 6 luni.
Seleuş: am ajutat la tăierea celor 2 porci pentru sărbătorile Crăciunului. Operaţia a început la 7:00 dimineaţa dar toată lumea era trează la 5:00, să mănînce curechi şi să bea vinars. Porcul de dimensiuni enorme era scos din coteţ cu o frînghie agăţată de canini. El trăgea înapoi instinctiv. Dacă ar fi mers înainte laţul frînghiei ar fi căzut de la sine.
După lăsarea serii, unchiul lui John a pus la bătaie 2 litri de palincă pentru cel care-l călăreşte pe armăsarul tînar, Mircea. Nimeni nu-l călărise mai mult de 5 minute. S-a uitat mai întîi la Dan care fusese însărcinat să potolească setea lucrătorilor cu vinars. El nu mai era coerent fiindcă cine împarte parte îşi face.
Apoi m-a abordat pe mine. Eu eram suspicios la bunăvoinţa sătenilor. Am mai avut o experienţă ecvestră. La Găvan, unchiul Mitriţă m-a trimis cu băieţii vecinilor să aduc caii de la păşunat. Unul din băieţi mă întreabă:
- Costele, ai mai călărit?
- Nu.
- Nu-ţi fie frică, îţi dăm calul cel mai blînd.
Era blînd dar slab de i se vedea şira spinării şi bineînţeles fără şa. Vă închipuiţi ce a fost la fundul meu. Dupa 5 km de călărit am umblat vreo 10 zile crăcănat.
Tinel a acceptat însă benevol.
L-au scos pe Mircea din grajd şi l-au înşăuat. Armăsarul tremura. Curios, n-a sărit cum vedem pe la rodeo. Nici atunci cînd vărul lui John i-a dezmierdat cu biciul momiţele. Probabil zbieretele porcilor şi luna plină. După cîteva runde prin ogradă, s-a întors brusc în galop spre grajd. Pentru un moment am crezut cu toţii că Tinel va fi decapitat. Cu agilitate, el s-a lăsat pe gîtul armăsarului şi a intrat nevătămat în grajd. A fost eroul serii.
A doua zi, Dan şi Tinel s-au îmbolnăvit cu febră de la şorici, jumări şi vinars de a trebuit să-i consulte medicul comunal.
Moş Ajunul ne-a prins la Şomcuta Mare unde am colindat casele cu fete mari (fecioare). Ele aşteptau colindătorii cu masa plină. Am băut nu mai ştiu cîte feluri de vin şi abia aşteptam să ieşim afară, să dăm colţul, să ne uşurăm pe garduri.
Am colindat toată noaptea şi dis de dimineaţă am pornit spre Iaşi cu o escală de 7 ore la Dej.
Acolo am intrat la cinematograf şi am văzut Tora, Tora, Tora (2 serii). De fapt atunci am dormit pe săturate.
PS. Mulţumiri lui Tinel căruia îi aparţin porţiuni din povestire.
Traseul locurile natale a fost definitivat instantaneu:
1. Seleuş - Arad (la John)
2. Şomcuta Mare - Maramureş (la Dan)
3. Iaşi (la mine)
4. Gaeşti (la Tinel)
Evenimentele au fost aşa de intense initial, încît doar ne-am odihnit la Iaşi iar Gaeşti-ul l-am amînat 6 luni.
Seleuş: am ajutat la tăierea celor 2 porci pentru sărbătorile Crăciunului. Operaţia a început la 7:00 dimineaţa dar toată lumea era trează la 5:00, să mănînce curechi şi să bea vinars. Porcul de dimensiuni enorme era scos din coteţ cu o frînghie agăţată de canini. El trăgea înapoi instinctiv. Dacă ar fi mers înainte laţul frînghiei ar fi căzut de la sine.
După lăsarea serii, unchiul lui John a pus la bătaie 2 litri de palincă pentru cel care-l călăreşte pe armăsarul tînar, Mircea. Nimeni nu-l călărise mai mult de 5 minute. S-a uitat mai întîi la Dan care fusese însărcinat să potolească setea lucrătorilor cu vinars. El nu mai era coerent fiindcă cine împarte parte îşi face.
Apoi m-a abordat pe mine. Eu eram suspicios la bunăvoinţa sătenilor. Am mai avut o experienţă ecvestră. La Găvan, unchiul Mitriţă m-a trimis cu băieţii vecinilor să aduc caii de la păşunat. Unul din băieţi mă întreabă:
- Costele, ai mai călărit?
- Nu.
- Nu-ţi fie frică, îţi dăm calul cel mai blînd.
Era blînd dar slab de i se vedea şira spinării şi bineînţeles fără şa. Vă închipuiţi ce a fost la fundul meu. Dupa 5 km de călărit am umblat vreo 10 zile crăcănat.
Tinel a acceptat însă benevol.
L-au scos pe Mircea din grajd şi l-au înşăuat. Armăsarul tremura. Curios, n-a sărit cum vedem pe la rodeo. Nici atunci cînd vărul lui John i-a dezmierdat cu biciul momiţele. Probabil zbieretele porcilor şi luna plină. După cîteva runde prin ogradă, s-a întors brusc în galop spre grajd. Pentru un moment am crezut cu toţii că Tinel va fi decapitat. Cu agilitate, el s-a lăsat pe gîtul armăsarului şi a intrat nevătămat în grajd. A fost eroul serii.
A doua zi, Dan şi Tinel s-au îmbolnăvit cu febră de la şorici, jumări şi vinars de a trebuit să-i consulte medicul comunal.
Moş Ajunul ne-a prins la Şomcuta Mare unde am colindat casele cu fete mari (fecioare). Ele aşteptau colindătorii cu masa plină. Am băut nu mai ştiu cîte feluri de vin şi abia aşteptam să ieşim afară, să dăm colţul, să ne uşurăm pe garduri.
Am colindat toată noaptea şi dis de dimineaţă am pornit spre Iaşi cu o escală de 7 ore la Dej.
Acolo am intrat la cinematograf şi am văzut Tora, Tora, Tora (2 serii). De fapt atunci am dormit pe săturate.
PS. Mulţumiri lui Tinel căruia îi aparţin porţiuni din povestire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu